Am fost Regina TA!

Regina Maria


Pe 29 octombrie 1875 vedeam lumina zilei la la Eastwell Park, în comitatul Kent, eu o fetiță frumoasă, ce îi aveam ca și părinți pe Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, nimeni alta decât Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a celui care a fost țarul Alexandru al II-lea al Rusiei.

Eu fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, care este una dintre cele mai populare personaje istorice. Am copilărit în ținutul natal, Kent, alteori în Coburg. Uneori in insorita Malta.

Am refuzat cererea în căsătorie a vârului meu, viitorul rege George al V-lea. La doar 17 ani renunț la joaca cu păpuși și mă bag în marea aventură a vieții mele. Mă căsătoresc cu un om total necunoscut mie și împreună vom deveni moștenitorii tronului a unei țări total necunoscute. Însă am învățat-o să o iubesc până la sfârșitului vieții mele. Am murit subit, la doar 62 ani în urma unui cancer. Căsătoria cu Ferdinand a fost întemeiată pe mult respect.

La un moment dat ne iubeam. Dar mai toate iubirile se transformă într-o admirație și respect reciproc. Împreună am avut 6 copii. 3 fete și 3 băieți. Cel mai mic a murit în brațele mele. Nu doresc ca nicio mamă să trăiască ceea ce am trăit eu. Restul celor 5 au trăit după moartea mea. Unii dintre ei m-au făcut bunică.

L-am iubit pe Mihai enorm. Deoarece a crescut lângă mine. Mă doare când îl judecați prea asupru. Vremurile trăite de el au fost tulburi. Însă l-am prins prea puțin alături de mine. Dar știu că l-am iubit imens, el fiind primul nepot al meu și a lui Nando. Frumusețea mea am folosit-o mereu pentru binele țării.

Nu judec că am fost lăudată pentru frumusețea mea, cât și pentru îndârjirea mea de-a face cunoscută situația țării mele. Din 1927 am rămas văduvă. Ferdinand plecase într-o lume mai bună. Și nu plecase oricum. Ci în brațele mele. Ultimele sale cuvinte au fost “sunt atât de obosit”, și îl cred pe cuvânt. Mereu era măcinat pentru țară care ne adoptase de ceva vreme și noi am dat tot ce era mai bun din noi, ca țării să-i meargă bine.

Eu am adus în uz iia românească ca piesă de vestimentație inedită. Iar acum, ea este un o piesă de îmbrăcăminte must have cum s-ar zice. Le-am făcut pe fiicele mele să izbutească să poarte portul popular românesc. Toții copilașii mei i-am făcut români. Să iubească țară. Să facă cinste țării oriunde i-ar duce viața.

Dacă vrei să mă cunoști mai bine citește-mi jurnalele. Le-am scris cu sufletul deschis. În fiecare moment important. Chiar și în război. Nu am să te rog să mă placi doar de dragul istoriei. Vreau să mă judeci dincolo de prejudecăți. Nu doar din perspectiva rolului de regină, sotie, mamă sau bunică. Ci din perspectiva mea unei femei care și-a iubit țara de adopție. Și a încercat tot ce mi-a stat în putință ca țara să înflorească.

Tu cum îți amintești de mine? Incurand se implinesc 146 de ani de la nașterea mea. Și cândva am fost regina ta. Amintește-ți de mine măcar o secundă.

Mai jos ai o declarație testament din jurnalul meu: „«Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea sa te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (…) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.»”

Textul de față este interpretarea mea proprie. VEȘNICĂ POMENIRE CELEI CARE A FOST REGINA NOASTRĂ, MARIA

Despre Autor

client-photo-1
Ungurean Lavinia

Comentarii

Lasă un răspuns

+ 49 = 58