Am ajuns în Oradea într-o dimineață senină, cu un singur plan – să mă las surprins de orașul despre care auzisem doar lucruri bune. Voiam mai mult decât simple plimbări printre clădiri frumoase – voiam să trăiesc povestea locului. Și, cum norocul mi-a fost de partea mea, am dat peste Adrian, un ghid local cu o pasiune molipsitoare, care m-a convins într-o clipă că eram pe mâini bune. “Hai să-ți arăt Oradea așa cum o văd eu,” mi-a spus. N-aveam nici cea mai mică idee în ce aventură mă aruncam.
Legenda Cetății Oradea: O poveste de film istoric
Prima noastră oprire a fost Cetatea Oradea, un loc plin de istorie și legende. “Știi cine a început totul aici?” m-a întrebat Adrian, zâmbind misterios. Mi-a povestit apoi despre Ladislau I, regele care a văzut potențialul acestui loc acum aproape o mie de ani. L-am putut imagina pe Ladislau ridicând o cetate solidă pe malul Crișului Repede, pregătit să transforme zona într-un punct strategic și cultural al vremurilor medievale.
Dar partea cu adevărat captivantă a fost când Adrian mi-a povestit că Cetatea nu era doar o simplă fortăreață, ci și un centru astronomic. “Aici, la propriu, începea lumea”, mi-a spus el, explicând cum Meridianul Zero trecea odată prin Oradea. Și când mi-a povestit cum Cristofor Columb a folosit Tabelele Orădene pentru a-și calcula drumul spre Lumea Nouă, am realizat că micile detalii ale istoriei pot schimba lumea mai mult decât ne putem imagina.
Art Nouveau: Povestea fațadelor și oamenii din spatele lor
După ce am explorat Cetatea, Adrian m-a dus în inima orașului, unde clădirile Art Nouveau și cele eclectice mi-au tăiat răsuflarea. Fiecare colț părea o operă de artă. “Palatul Vulturul Negru,” mi-a spus Adrian, arătând spre clădirea emblematică a orașului, “este mai mult decât o simplă fațadă impunătoare. E un loc plin de povești – unele vechi, altele contemporane. Hai să vezi.”
Plimbându-ne prin pasajul sub cupola cu vitralii colorate, Adrian mi-a vorbit despre Adorian și Ede, doi prieteni care obișnuiau să petreacă ore întregi împreună, discutând despre planuri mari de dezvoltare. Aceste detalii nu le poți descoperi dacă nu ai un ghid ca Adrian, care să-ți povestească fiecare nuanță.
Povestea Palatului este demnă de un film, poate chiar o comedie savuroasă despre ambiție, curaj și un pic de noroc. Totul a început când Primăria Oradea, a decis că orașul merită un palat emblematic. S-au organizat un concurs de arhitectură, iar pentru a evita aranjamentele (că doar nu-i vorba de Eurovision aici), fiecare lucrare depusă a primit un nume de cod. Lucrarea arhitecților Marcell Komor și Dezső Jakab a primit numele de cod… „Șampanie”. Și s-a dovedit a fi alegerea perfectă, căci norocul le-a surâs: au câștigat concursul!
Acum, vă veți întreba: “Bun, au câștigat, dar de unde bani pentru a ridica palatul?” Ei bine, Primăria a evaluat costurile la o sumă amețitoare de jumătate de milion de coroane. Și, cum nimeni nu avea banii aceștia, macheta palatului a fost expusă într-o vitrină în centrul orașului. La fel ca un fel de vis frumos la care toată lumea putea doar să se uite.
Și aici apar în scenă doi prieteni, Adorian și Ede, niște oameni cu vise mari și un pic de curaj nebunesc. Fermecați de machetă, s-au dus la Primărie și au cerut planurile… gratis. Da, ați citit bine. Primăria, mai în glumă, mai în serios, le-a dat planurile, cu condiția să nu schimbe nimic la ele.
Primul lucru pe care l-au făcut cei doi? Așa cum ar face orice om gospodar: s-au interesat de prețurile materialelor. Cărămida era principalul material de construcție și, surpriză-surpriză, fabricile de cărămizi au triplat prețurile când au auzit de constructia Palatului Vulturul Negru. De parcă ar fi spus: “Vrei să construiești un palat? Atunci plătește regește!”
Adorian și Ede nu s-au lăsat descurajați. Au luat ofertele, au mers acasă și au deschis o sticlă de pălincă, că doar, la asemenea prețuri de cărămidă, ce altceva puteau face decât să le discute la un pahar? La un moment dat, Ede, care era bancher de meserie, spune cu ironie: “La cât costă cărămida asta, mai bine ne facem o fabrică de cărămizi!”. Adorian, cu spiritul său antreprenorial, îl privește serios și îi spune: “Știi ceva? Chiar asta o să facem! Hai să vedem cât ar costa să facem propria noastră fabrică de cărămizi!”
Și asta nu este tot – cei doi au mai făcut ceva incredibil, da, cuvântul corect este INCREDIBIL… dar îl las pe Adrian să vă povestească când ajungeți în Oradea.
Palatul a fost construit, iar Adorian și Ede au devenit un fel de eroi locali. Nu doar că au ridicat un palat, dar au demonstrat și că atunci când viața îți dă cărămizi scumpe, mai bine îți faci propria fabrică. Șampanie pentru toată lumea!
De acolo, am continuat călătoria noastră prin Casa Darvas, o clădire elegantă cu influențe Art Nouveau, plină de detalii arhitecturale fascinante care reflectă spiritul creator al vremii, Palatul Moscovici Mișca și Palatul Apolo.
Adrian mi-a spus că Palatul Moscovici Mișca și Palatul Apolo sunt supranumiți “Regele și Regina Oradei”, datorită fațadelor lor impunătoare și elegante. Aceste clădiri reprezentau cu adevărat simbolul măreției și eleganței orașului, iar poveștile din spatele lor sunt la fel de impresionante precum aspectul lor. Palatul Moscovici Mișca, cu detaliile sale rafinate, părea să fie regina mândră, iar Palatul Apolo, cu liniile sale puternice și structura solidă, era regele orașului, protectorul și stăpânul acestuia.
Adrian nu a uitat să ne povestească și despre Palatul familiei Vaislovicsi și istoria uimitoare a acestei familii. În timpul pandemiei de holeră, familia Vaislovicsi a găsit o cale ingenioasă de a face bani, dezvoltând o afacere profitabila oferind servicii mortuare. Fiii domnului Vaislovicsi, cunoscuți ca afemeiații orașului, nu erau doar faimoși pentru escapadele lor, ci și proprietarii Hotelului Parc, parte din lanțul celebru Ritz. Deși veneau dintr-o familie buna aveau o reputație de băieți răi, acești tineri au reușit să transforme culoarea mov în emblema lor. Vrei să știi cum? Adrian iti va povesti./
De acolo, am continuat călătoria noastră prin Casa Darvas și alte clădiri spectaculoase din zonă, în timp ce Adrian mi-a arătat cum fiecare linie, fiecare balcon sau decor ascunde o parte din sufletul arhitecților care au dat viață Oradei.
George Enescu și studenții care au tras o trăsura
La Filarmonica din Oradea, am descoperit că orașul înseamnă mai mult decât arhitectură – e și un punct de rezonanță culturală. „Aici a concertat George Enescu,” mi-a spus Adrian, iar eu am rămas impresionat, dar povestea nu se oprea aici. Într-o noapte rece, după un concert memorabil, studenții la muzică, vrăjiți de geniul lui Enescu, au decis să-l omagieze într-un fel inedit. Au furat caii de la trăsura sa și, da, au tras chiar ei trăsura în jurul Teatrului de Stat. “Erau atât de entuziasmați, încât Enescu a râs cu poftă,” mi-a spus Adrian. Am râs și eu, imaginându-mi scena nebunească.
Pistruiatul și magia cinematografică a Oradei
Cine ar fi crezut că Oradea are și un trecut cinematografic? „Ți-a plăcut Pistruiatul?” m-a întrebat Adrian, citindu-mi zâmbetul nostalgic. Mi-a arătat câteva dintre locurile în care s-au filmat scenele și mi-a explicat cum străzile și clădirile Oradei au fost transformate în decoruri pentru această poveste emblematică. E incredibil să vezi cum un oraș poate deveni un personaj în sine, un decor viu, plin de istorie și emoții.
Teatrul de Stat și viteza luminii în construcție
La finalul turului, ne-am oprit la Teatrul de Stat. “Știi cât le-a luat să-l construiască?” m-a întrebat Adrian. “Un an și trei luni!” Am rămas fără cuvinte. Într-o epocă fără utilaje moderne, să ridici o astfel de clădire într-un timp atât de scurt e cu adevărat o performanță impresionantă. Și acesta e doar un exemplu despre ce pot realiza oamenii cu pasiune și determinare.
Oradea: mai mult decât o destinație, o aventură de neuitat
Când turul s-a închiat, am realizat că nu doar vizitasem Oradea, ci am trăit-o – prin poveștile, prin energia și entuziasmul lui Adrian. A fost ca o plimbare cu un prieten vechi care cunoaște fiecare colț, fiecare secret al orașului. Adrian nu mi-a arătat doar clădiri și străzi, ci mi-a oferit o experiență învăluită în istorie, legende și emoții.
Dacă ajungi în Oradea, îți recomand din suflet să faci un tur cu Adrian Culda. Intră pe www.oradeatours.ro, rezervă-ți un loc și pregătește-te să fii fermecat. Oradea nu e doar un oraș frumos – e o poveste vie, plină de personaje extraordinare, care abia așteaptă să fie descoperită.
P.S.: Nu uita să te oprești la o cafenea din centrul vechi pentru un moment de relaxare. După toate aceste povești, vei avea nevoie de un pic de timp să le procesezi.
Cu stima si respect Larisa!😉
Comentarii